Sînt dresorul sublim și aproape perfect
ne’mblînzite dihănii mi se urcă pe piept
însă eu, mai viclean, le prostesc din cuvinte

Îmi aduc balalaica, mă îmbrac fistichiu
dau pe gît hotărît un pahar de rachiu
și le spun poezii (memorate ’nainte)

Iar în timp ce le cînt mi se-ntîmplă s-adorm
și apoi mă visez într-un rai uniform
printre tigri și lei, respectabile fiare

Și mă simt protejat, n-am nevoie de bici
animale cu dinți, uriașe sau mici
mă acceptă cum sînt, cu percepții gregare

Sînt dresorul sublim și aproape perfect
și de-aș fi uneori și nițel înțelept
aș rămîne în cuști printre alte jivine

Căci afară-i mai rău, nu-mi dă inima ghes
lighioane umane mă așteaptă să ies
și să rupă hulpav bucățele din mine