Nu-n întrebări și-arată taina miezul
Ci doar în duhul cel umbrindu-mi gândul
În temnița de carne-adânc avându-l
Și care-mi poartă fără cuget crezul.

La ușa rănii dor și-așteaptă rândul
Mistere-aduci în mine, amorezul
Zidind în zări iubirii meterezul
Iar eu cu stih văzduhu-ți desenându-l.

Ești pasăre, nevinovat ți-e zborul
Aproapele distanțelor să-l vrei
Cântând pe nas enigmelor soborul.

Și singură tu printre dulci femei
De veci ieșind în calea ta izvorul
Tu apa fermecată să o bei.