I.
prietenul meu imaginar poetul costel m-așteaptă în prag are mâinile legate cu otgon de vapor de toate femeile care l-au vizitat noaptea în somn ele îi tot lasă pe trup urme de gheare și colți vino îi zic corăbiile cu absint au ancorat la crâșma din colț tărâmuri nemaivăzute ne așteaptă cu făpturi din alt regn poate cynocephal sunt făpturi fabuloase ca și frumoasa fără corp pe care poemele tale o șterg zilnic de praf ca pe un bibelou

II.
n-am băut nici două pahare n-am fumat nici două țigări poate carpați c-am și ajuns pe insula care atârna de tavanul unei catedrale ca un candelabru uriaș acolo sub un fir de romaniță poate caprifoi am locuit fericiți ca în burta unui kit cu noi pe etaj mai locuiau o bătrână ce alunga îndrăgostiții din scară și doi poate cinci nepalezi toți mirosind a mortar acolo te-am întâlnit într-o seară mi-a plăcut la tine zâmbetul coapsele și sânii mai puțin colții care spuneau lămurit că trupul e rezervat pentru străini

III.
dar cel mai mare admirator al tău este poetul costel care îți pune zilnic poezii în cutia poștală și faianța pe hol de se plâng vecinii că din pereți se aud gemete și o femeie plângând ai putea fii tu doamnă dacă nu te-ai fi îngrășat de nu mai încapi în poem a spus administratorul blocului cu vocea inconfundabilă a prietenului meu imaginar care încă mai crede că femeia pe care o așteaptă e un trandafir ce înflorește din creierul lui d-zeu