Am văzut cu ochii mei cum a trecut tinerețea părinților mei
Acum erau tineri și certăreți, acum bătrâni și împăciuitori
Eu îi vizitez din ce în ce mai rar
Dar a spune că-i uit e o mare prostie
Eu mă rog pentru ei, le dau telefon și zilnic spun în gând:
„Doamne, dă-Le viață lungă!”
Sunt mii de sâmbete de la sâmbăta
În care mama mă certa să-mi fac lecțiile, iar eu am fugit să joc fotbal
Sunt mii de zile de luni de când tata cânta în bucătărie: Nah neh nah
Și îmi punea să mănânc omletă cu fasole
Câți știu ce bună e omleta cu fasole sau varza călită cu piure?
Acum mă mir ce repede a trecut tinerețea părinților mei
Tinerețea lor au fost anii mei de școală
Cât îmi plăcea când plecau duminicile la prietenii lor
Părinții mei au avut mereu prieteni
Și mă bucuram când plecau duminicile de-acasă
Căci atunci rămâneam cu mine însumi și visam


Mai târziu am căutat să am prieteni cu care să râd și să beau vin
Și cu care să străbat duminicile, ca pe niște mări cristaline
Copiii părinților care nu avuseseră prieteni fugiseră însă în pustiu
Tocmai când se împliniseră. Prieteniei i se dăduseră palme

(Prietenia modernă e arta de a te face că nu mai vezi nimic la celălalt
Cu cât îi ignori mai mult, cu atât mai mulți prieteni ai)
Și nu de puține ori mă trezeam singur
În duminicile care ar fi fost mai ușoare cu prieteni
Ce repede a trecut și tinerețea părinților și prietenilor mei


7.07. 2018
revizuită 18.03. 2025