Am cunoscut în viață și aprig morții ghimpul
Acela ce atârnă veciei de o clipă
Când alta parcă nu e și se oprește timpul
Dar, vai!, nu-i adevărul... secundă vine, țipă!
Așa că las sicriul, mă reîntorc la trai
În așteptarea morții, acea definitivă...
O glumă de femeie în mine tu erai,
Corabie de stele pe marea-mi, în derivă.
Cu trupul de lumină, doar aburul din haos
Minciuna de virgină în mine tu vânzând
Erai, femeie, morții ce vine, un adaos
Plutind făr de speranță în următorul gând.
În existență știre că nu va sta în veci
Atingerii ai brațe atât, atât de reci...