se desparte ziua de noapte cu același gest cu care dai la o parte părul de pe chipul femeii abia trezite dimineața

se face apoi o incizie adâncă bărbătească precisă în carnea de melc a zilei

noi înșine suntem făcuți la modul simplist dintr-o parte moale și una tare
prea expuși privirilor până alegem ce și cât și cum să arătăm

la final se taie lumea felii și se atârnă în clești la fereastră

și acum vorbiți-mi despre tăcere