revelația scribului


De bunăvoie și nesilit de nimeni
retras în priviri, în semne,
în amiaza vieții
plonjezi în embrionul care ai fost
explorându-ți codul genetic,
citindu-te ca pe un papirus viu
până la al șaptelea neam
cu strămoși, cu probabili urmași
combinări de „n” luate câte „k”
aranjamente, permutări,
pe tine însuți ridicându-te
precum piatra lui Sisif,
să ai curajul în tine și mai
departe să mergi
în pădurea semințelor viitoare,
pe o coloană a infinitului
urcând până la cer,
să-l descoperi pe cel de sub tine,
pe cel de sub el, de sub el,
și împovărat cu toți îmbinându-i
înveșnicindu-i,
prin cuvânt, dincolo de cuvânt

să te salvezi născând, murind

renăscând, înviind…