agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-08 | [This text should be read in romana] | Submited by error
Regină slabă a Cytherii,
Să-mi piei din ochi! Și ieși în față, Tu, ce pe țări cumplit îi sperii, A libertății cîntăreață! Cununa frînge-mi mai curînd Și lira, gingașele-i tonuri, Să fulgere viciul de pe tronuri Și libertatea să o cînt. Arată-mi calea-acelui Gal Cu-avînturile-i îndîrjite Tu i-ai dat imnul trumfal Prin aspre cumpene slăvite. Tirani ai lumii, tremurați, Copii ai soartei schimbătoare! Iar voi, căliți-vă mai tare, Sculați voi robi îngenuncheați! Oriunde ochii mi-i arunc Văd pretutindeni bice, fiare, Văd al robiei plînset lung Și rușinoase legi murdare, Prejudecata- nour des- Văd nedreptatea stăpînirii Și zeul crud al asupririi Și goana dup-un sterp succes. S-ar lumina desigur regii, Popoare n-ar mai suferi Acolo unde forța legii Cu libertatea s-ar uni. Unde-al lor scut e-al tuturor Și cetățenii țin în mînă O spadă limpede, stăpînă În drumu-i nepărtinitor. De sus nelegiuirea grea Ea o doboară, o retează. Și mîna n-o poți cumpăra Nici prin avere, nici prin groază. Natura? Nu. Legea v-a dat, Cîrmuitori, cununi de rege. Peste popoare v-ati urcat Dar mai presus i-eterna lege. Cînd doarme ea, e vai și-amar! Cînd, fie gloata, fie regii Dispun cum vor de soarta legii, Te iau drept martor secular Pe tine, mucenic vestit, Tu care-n iureșul furtunii Augustu-ți cap l-ai prăvălit Plătind și ce-au greșit străbunii. Spre moarte Ludovic urca. Tăcut, norodu-n jur se strînge. Și capu-i dezgolit cădea Pe eșafodul plin de sînge. Tăcu și legea și popor. Securea morții va să cadă. Și purpura de-asupritor Căzu pe Galia-ncătușată. O, tu, nelegiuit despot! Cum mai urăsc a ta domnie! Pieirea ta cu prunci cu to Eu o privesc cu bucurie. Pecetea blestemului greu O văd pe fruntea ta popoare, Tu, monstru-al ăstei lumi sub soare, Mustrare pentru Dumnezeu! Cînd stă pe Neva ceața grea Și-un somn tîhnit îngreuiază Un cap ce fără griji visează, Și-n miezul nopții arde-o stea, Un bard supus îngăndurării Vede statuia de tiran. Palatul pradă dat uitării, În neguri, ca-ntr-un somn avan. Și al lui Clio glas îl simte De după-ngrozitorul zid Și parcă ochi-n ochi aievea prinde Al lui Caligula sfîrșit. Cum îmbătați de vin și rele Merg tăinuiții ucigași La fețe, dîrzi, în inimi lași, Pe piept, cu panglici și cu stele. Necredincioasa strajî tace Se lasă podul mișcător Și poarta-n noapte se desface Prin mercenarii trădători. Rușinea veacul l-a pătat. Dau buzna ienicerii- fiare. Cad lovituri fără onoare. Pieri tiran- ncoronat. Aminte luați, voi, împărații! Nici temniți, nici altarul sfînt, Nici cazne, nici decorații N-o să vă apere nicicînd. Voi, creștetul, plecați-l, deci Sub scutul legii-ocrotitoare, Pacea-ntre libere popoare Va străjui și tronu-n veci!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy