agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-21 | [This text should be read in romana] |
mă plimb pe mine însumi de mână
călător care abia deprinde viața să și-o scrie sufletul meu rătăcește raze de soare împotmolite între ramurile ploii fără haină pe umeri pe cap fără pălărie verde putred verde pal întunericul lumii îmi zâmbește a mal de jur împrejurul inimii sparg cu pumnu-n frunze luminiș pictorului zugrăvit pe sticle de otravă ochiul morții necromatic și holbat ca un chel îl jumule de barbă ordinarilor! bețivilor nenorociți! ne apostrofează poezia de rușine aripile-a toamnă ne rotim înmuiem în lună unghiile istovite și ne scriem viețile fără de rost lămurite prea târziu – s-a-ntunecat hârtia vine iarna strânge-v-ar păcatul de prin ăle cârciumi de-ați bătut vine gerul o să-nghețe totul veți rămâne fără de băut pingeliți-vă iar cizmele-obosite văcsuiți-vă bocancii deșelați dați cu tifla păsărilor călătoare ele zboară însă voi cântați chiar de-ar fi să vă sticlească dinții jarul cântecului vă mocnește-n veci și loviți cu bulgării de sunet în vitrina semenilor îmbrăcați dar reci unii sunt obeji sub oameni de zăpadă morcoviți la nas și nesătui ca sub oală capul lor se fierbe nuci zaharisite gemuri de gutui alții nu au formă nu au chip fulgi de șerpi tânjind împerechere cât îi prinzi de guler și s-au stins cum se stinge spuma la o bere hai să nu sorbim toți fulgii hai să schiem cu talpa goală peste mare poate în bermude bea nichita și ne-nvață mersul în picioare nu avem rețineri nici temeri ce exploratori ratați ne vom ajunge multele femei ce ne-au iubit or să strângă alte lumi între picioare însă noi vom fi pe insula ce plânge lacrima iubirii-i un colind învățat sub felinare de zăpadă hai să scoatem poarta din țâțână să ne cânte lerui ler o stradă de vecine guralive ofticoase hai să facem gheața ca oglinda să roșească asfințitul când le vede pe urâtele ce s-au crezut frumoase de-au uitat să măture ieri tinda dacă viața are semn e halbă însă vinul fiert e iarna mult mai bun om înzăpezit și tu iubite pictor fericirea e o bulă de săpun nu suflați nu respirați ca moartea care n-are-n vise doi plămâni scoateți săniile verbelor albastre și vă înhămați ca niște câini vă trudiți spre neștiute poluri dacă vă opriți se șterge urma nici pe regele ghețarilor nu veți cunoaște poate-n primăvară va sosi și turma dar veți răsări de-un verde crud ca tuleile prea multelor insecte veți sări veți alerga și totuși nu veți scrie iarba aripile degerate fi-vă-vor regrete alergați! azi focul este viu! spre poluri! biciui-v-ar setea peste coapsă ca în biblie din voi să nască semințiile virginului pământ
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy