Un nepamantesc parfum iti alinta divina piele
Cand singura prin asternuturile de catifea ale visului
Cautai cu disperare un contur pe care sa-ti cladesti sarutul
Si fiecare minut topit in genune-l simteai o rana a trectului

Amintirile-ti revin ca un stol de grauri; manastirea in ruina
Unde am facut dragoste pentru ultima oara biciuitele flori
Mistralul chinurile ofilirii vitraliul spart ce pumnale de lumina invita
Sa ne priveasca incatusati fiecare de incheieturile celuilalt

Iti amintesti cum la-nceput te-am atins atat de fin
Dar dorinta-i o fiara ce-are-n ochi venin
Unghiile scaldate-n sange erau un raspuns
La intrebarea ta daca viata s-a scurs...