ai venit pentru a nu mai plânge
acum îți port eu în pumn
lacrima știi bine
pădurea prin care ne pierdem
are nevoie de ape sărate
pentru fecioarele
ce-o colindă
în căutarea ta

niciodată nu ți-a fost
atâta dor de mine
ca în ziua când ai venit
prima oară
cunoșteai întâmplările
dinspre răsărit
și mă țineai pe genunchi
fără să îmi clintești
certitudinile

ce simplu e să vorbim
doar noi doi
despre întuneric
împreună tăcem
femeile care te-au iubit
nu și-au amintit
să te întoarcă spre tine
eu îți dau mâna
doar pentru că
ești înalt desăvârșit și
nu mi-o vei cere
vreodată