venea sfârșitul
un montgolfier a coborât de trei ori din munți
s-a ridicat spre munți nu se știe
dar moralul nostru lăsa de dorit

deși începuse secolul mulțumitor
ca o grefă pe o bucată de carne
care se prinde bine

depărtarea era un șorț pe care o gospodină
și-a șters mâinile
si mi-am împachetat repede hainele
și pentru alte nimicuri lumea închiriase camioane

cei care-și arseseră neuronii în vreo cârciumă
cu scaunele întoarse pe mese
aveau un dezechilibru care le dădea vitalitate

copiii căutau caietele de dictando maro sau verzi sau albastre
și erau de aceeași vârstă cu plopii
așa cum doar moartea își absoarbe forma
oricare din noi era ceva ce se mai trăise odată

așa și eram sub pretextul adevărului
ca un refuz de a fi lucizi

un montgolfier a coborât și a urcat
și un mut cânta la trompeta în piața centrală