ne purtăm pietrele mai departe
ape sălbatice ape line
niciodată îndeajuns de limpezi
pentru o ultimă trecere


bărbatul a dus un bolovan până la capăt
eu nu-mi pot urni coloana
dacă nu înalț privirea
mai sus de cercul vag auriu
în care mi se lasă scris dimineața
ceasul alb


ce neputință de a fi una cu orele
înșirate pe un singur fir care se rupe
o dată la nouă bătăi
ale Domnului


acum doar umbletul fără trup
mă poartă prin albia de unde cândva
am cules orbită
pietrele