“Vom ajunge să murim uniform!”
scria peretele unui
cimitir în timp ce mormântul
tău,
povestea cum e să trăiești
printre plopi.
Crucea de Marmură începe să dea semne de
bătrânețe...
discuta politică împreună cu acel cavou
strâmb.
Și negru.
Cât de ciudat mă trage de picior
buruiana de pe mormântul ei
încercând să mă cheme la o
țigară
alături de o lumânare.
Și o albină.
Probabil sunt nebun, stau de vorbă cu
groapa comună pe nume
Cimitir.
Mai bine plec.

*Un lup mă cheamă înapoi.