Vantul toamnei arunca bulgari de ploaie
in fereastra bolnava
ce sta intredeschisa de teama
sa nu o ia curentul.
Isi ingrijeste crapaturile-picturi rupestre,
insemne ale unor culturi zdrobite
de furia maretului Thor.
Ideile curg intarziate in amonte
ducand fereastra ingenuncheata
sub greutatea tornadelor-preoti ai inchizitiei,
ingeri ai pamantului,
spre a fi judecata
pentru tupeul pervers de a se deschide.
Perdeaua sumbra, imbibata de fum
isi pleaca voalul pe spatele ferestrei
in timp ce gandul povestitor
se retrage in sol tragand usa dupa el.