(și-așa ierbii nu îi pasă închid gura și mă strâng
cum se-nchină pentru iarnă pasărea cu ciocu-n piept)


norii vin ca niște care
încărcate greu cu moarte
din prea plin pe drum se pierd
inimi coapte
cu nimic

un picior din cer pășește
calcă pe cuiburi
pe ochii de sticlă
cu fulgi jilavi plini de noroaie
îngerul seamănă cu o furnică

- mai dă-l în sânge de aurar!
râd cocalarii
și-i sucesc gâtul
noaptea sfârâie ca o tigaie
în care își prăjesc urâtul


(pieptul e gol se rostogolește capul în sine
înstelează deasupra mea dumnezeu cu pojar)