mă-ntorc către palat ceresc
în sfânta zi de Vovidenie
și simt alaiul îngeresc
ca strecurat printr-o vedenie

în seara asta de lumină
se-adună sufletele sus
și dorurile li se-alină
știind că-l așteaptă pe Iisus

se văd adâncurile pline
de astre-aprinse în tării
ce s-or schimda de-acum în line
căderi de fulgi peste câmpii.

e sărbătoarea sfântă a privirii
când omul simte ochiul mai curat
privind înspre minunea nemuririi
și prinsă în colindul murmurat

se-mpart lumini de veci pentru cei duși
cu sufletul în albul preacurat
colaci pe sub icoane fi-vor puși
și-apoi ne așezăm pentru iernat