Lui, tată-i este Dumnezeul
Iar frate-i este curcubeul

A fost rostuit
Să fie vestit
Să urce iubit
Până-n asfințit.

Simbolul viu al nemuririi,
El este un reper din timpuri,
Ca ochi al lumii și iubirii
Și strajă pentru începuturi.

Din raza lui vine căldura,
Care natura-nsuflețește.
Ridică nori și-aprinde ura
În focuri când se împletește.

Mereu așteptat
ÃŽn veci adorat
Pe ceruri purtat
Ca un împărat.

În zori de zi când luminează,
Aduce viață-n omenire,
Dar mai apoi, când înserează,
Așterne pace pe simțire.

Pe morți îi duce peste Styx-uri,
Purtându-i lin către tenebre,
Iar viii pe sub crucifixuri,
Îi lasă să se întremeze.

...........
De ce avem un singur soare
Și câți din noi îi știm povestea?
Oare ce-ar fi dacă el moare
Și cum să duci la lume vestea?