agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-07 | [This text should be read in romana] | Submited by Valeria Pintea
I
Sus la cârciumă-n Dealu-Mare De trei zile țin soboru... De trei zile beau și-mi zice Din lăută Laie Chioru! De trei zile, măi copile! Doru-i greu și jalea-i multă. Și tot zice, să le-aline, Laie Chioru din lăută. Zi, măi Laie, înc-un cântec De-o cămașă cu altiță Și de-un drac cu ochii vineți, De-o Aniță-cârcimăriță. C-a trecut și postul mare Și moșia mi-e arată, Și crâșmaru-i dus la târguri... Foaie verde, foaie lată! Zi, măi Laie, de-o bălaie Cu trupșor subțire, nalt... Tu c-un ochi nu vezi, țigane, Să-l închizi și celălalt!... II Măi crâșmare, Niculaie, Ce mai zici de lumea asta? Dumnezeu să-ți ție vinul, Și norocul, și nevasta! Cum mai umblă târgurile? Băutura-i acră, vere, Dar ți-e harnică nevasta, Arz-o focul de muiere! Bea și tu cu mine astăzi, Că eu beau să-mi stâmpăr doru, Parcă-i alta lumea asta Când ne zice Laie Chioru. Laie Chioru – bată-l Domnu – El nu vede toate cele; Știe două din lăută: Una-i dor, și una-i jele. Când de dor ne zice Laie, Tremură cupa pe masă; Când de jale cântă Laie, Zboară cupa pe fereastră. Și-aș aprinde-atuncea satul... Să-l vad pară, vâlvătaie... Ochii vineți foc să-i arză... Măi crâșmare Niculaie! III Bea și dumneata, părinte, Dumnezeu să-ți ție darul, Să mai poți ceti psaltirea Să mai poți goli paharul. Că noi bem de patru zile Cu crâșmarul, umfle-l zmeii, Bem, părinte, ca la nunta De la Cana Galileii. Ce-ar mai fi de lumea asta – Zice-alaltăieri vecinul – Ca la nunta de la Cana, De-am găti din apă vinul? N-ar fi bine, măi vecine! N-ar fi crâșme-atunci deloc, Și crâșmarul Niculaie Nu s-ar duce-n iarmaroc... N-ar mai fi nici Laie Chioru, Þie-l paza Maicii sfinte, Nici Anița-cârcimărița. Și ne-am prăpădi, părinte!... IV Lună, lună, stea vicleană, Neam de fire de vădană, De ce dorurile mele Spusu-le-ai la stele? Stelele, sus, călătoare, Fete mari, clevetitoare. Mi-au dus vântului oftatul Și mă știe satul. V Dorurile mele N-au întruchipare, Dorurile mele-s Frunze pe cărare... Spulberate și strivite frunze pe cărare. În zadar le caut Visurile mele, Strălucită salbă, Salbă de mărgele... Minunată și pierdută salbă de mărgele. Tot ce-mi țese noaptea, Zorile-mi destramă, Mi s-a dus norocul... Nu-l mai plânge, mamă... La icoana Preacuratei, nu-l mai plânge, mamă. VI Fată mare, fată mare, Călătoare printre stele, Vin la tine-n miez de noapte Toate visurile mele. La fereastra ta, șirete, Bat din aripi de mătasă, Fată mare, fată mare, Lasă-le să vie-n casă. Tremurând să treacă geamul, Se înșiruie mărunte Pe șuvița de pe tâmplă, Pe șuvița de pe frunte. Fată mare,-n zorii zilei Te-a vedea seninul soare Strălucind cu o cunună De albe mărgăritare.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy