când n-oi mai fi printre cuvinte
nebun iernit desculț în parc
rânijndu-i lumii cu toți dinții
zburlit ca un poet sărac

când nu m-or suporta morminte
de greul suflet ce-am rostit
lucind cuțitul lumânării
jeliții care m-au iubit

eu voi crăpa de bobotează
cum cerul stele moarte stropi
sprâncenele ușor cupate
vei arcui să mă îngropi