Vis căprui

Doi ochi căprui iubesc în noapte,
E lună plină și cu șoapte
Îmbăt amorul în lumină;
E dragostea, nu eu, de vină!

O stea privesc de două ore,
Se mișcă-ncet și la plecare
Se stinge falnic lângă lună;
E dragostea, nu eu, de vină!

Aș sta să văd cum răsăritul
Se pierde-n ochii săi și râsul
Stând pe o stâncă înflorește;
Oare pe mine mă iubește?

Aș sta să-i mângâi mâna caldă,
Să o privesc și în oglindă
Să văd în zi cum strălucește;
Oare pe mine mă iubește?

Dar e târziu și nu mă-ncântă
S-aud cocoșul care cântă,
Acasă când ajung și-s beat;
Da. E târziu. Și am visat!