Latră câinii aprigi târla stânii
Bate steaua-n miez de noapte
Din opaiț lumina spune șoapte
Cădelnițand frămantul mâinii.

Ciobanii beau tutunul răsucit in foaie
Luminați de focul mare-al buturugii
Ochii scurmă doar, fac serviciul slugii
Iară corpul la odihnă se inmoaie...

Ziua s-a trecut in transhumantă
Oile-s intrate-n somnul lor din țarc
Doar zăvozii au atenția ca arc
Slobod in timp lătrat cu rezonanță.

Muntele aprinde stelele de strajă
Șoptesc izvoarele a clarul lunii
Ca de mult, poveștile străbunii
Valea cheamă fumurile-n vrajă...

Noaptea se fixează-n crucea ei,
Doarme turma in desimea blănii,
Dorm ciobanii-n buza stânii,
Treji doar câinii cat niște viței !