Mă uit în jur . Zic : “ Măi să fie !
Astăzi natura e roÈ™ie … “

Ieri muntele s-a dat pe spate
Cu crestele sale roșcate .

Sub glie , oase de strămoș
S-au colorat ciudat în roș .

Larg , casele își poartă coșul
Vopsit de cine știe–n roșu .

Voi toți care acum plecați ,
Lăsați în urmă pași roșcați …

Acel cava ce m-a mușcat ,
În suflet m-a făcut roșcat .

Ce m-a mușcat ? Era o fată …
Cum e natura-așa roșcată .