Tu nu spuneai niciodată ca pleci. Tu plecai.
Uneori uitam culoarea venirii tale
Și-o reinventam din cristalele cu care
Adesea-mi zideai retina sau gândul spre tine.

Casa avea pereți înalți și goi,
ferestre prea mari...
Diminețile, prezența mea răsucea fâșii multicolore,
Ghirlande din cântece curgătoare,
Mușcate crescute de stele-
Toate, in pragul Lunii le-aruncam la gunoi.
Eu adormeam legănând un suspin
cineva aduna peste noapte
amăgiri
când visam:
nu pleca...nu spune ,,nu!"

...
Le-arunca în neant
Erai...TU ?!