Pendulări sinistre, Doamne,
cît albastru de icoane
mă întîmpină-n priviri
vremuite peste firi;
îmi simt arderea de tot
în cenușa ce o port,
arc e limba locuită
ah, telurică ursită...
În esența mea de om
zboară visul peste somn,
intuind o sacră cale
între vămile astrale.