Formele s-au aglomerat, abolite din haos
Scrise cu sânge în păcat, pierdute,
Înveninând o idila pură, o minte putrezind,
Condamnate uitării, ca o ultimă flacără
Pe care întunericul o înghite fără scrupule
Din setea morbidă de viu
A unui dumnezeu închipuit,
Creat pe frunze arse de mințile
Unor profeți scrijeliți în durere.