recele dedesubt spinării îi spune astăzi istoria dură
nu e aripă cea prinsă de-omoplat ci solzii scuturați
din armură

o vestă anticuvînt pe care să n-o scoți să n-o scoți nici măcar cînd visezi
îmi trec păsări prin tîmplă ca rătăciri de gloanțe
verzi

ciudat cum murim de fiecare dată din aceeași pricină
dar noi îți jur vom trece drepți și-n pas de carnaval scuipînd
lumină

vom lua drept scut rogvaivul pe care l-ai uitat ieri la mine mereu uiți cîte ceva
floarea de gheață din geam ridicarea dintr-o sprînceană visarea din cutele
de canapea

între timp caldul deasupra îi șterge pe frunte broboana infimă acestui an ce-a bătut
vezi dacă nu am fost atenți? buzele nu ne erau pentru rostire
ci pentru sărut