Iubirea-n taină se-nfiripă,
Deși cu gândul o alungă,
Ea se strecoară c-o aripă,
I-atinge inima-i flămândă.
ÃŽi era sete de iubire
Și vine iată, cu pocalul,
Să-i moaie gura-n fericire,
Să îi ridice iarăși vălul.
Și stearpă, se simțea ea dară
Și ștearsă, moartă-vie parcă;
Șoptindu-i dulce, o face să tresară
Și-o duce lin, în somnu-i, ca pe-o barcă.
Iubirea ei, cât de curată pare
Și-a lui așișderea cu-a ei;
Se regăsiră la-ntâmplare,
Și dragostea e vie, între ei.
Lăsară lanțuri, să se rupă,
Lăsară totu-n urmă-n zare,
Luară dragostea zăludă
Și se iubesc, fără-ncetare.
Zadarnic piedici îi opreau în cale,
Zadarnic lacrimi, îi rugară
Iubirea lor e-atât de mare,
Că nu aud ce-i înconjoară.
Și fi-vor Soarele si Luna,
A lor nași de cununie;
S-or face cu pământul una,
Și vor dansa de bucurie…

Cluj-Napoca
28.12.2005