Și m-am gândit...

(dedicatie logodnicei mele Carmen cu toată dragostea)

Cum stam așa pe gânduri într-o seară,
Iubirea mea, aleasa mea din gând-
Mă lumină prin geam, lucind sprințară
O stea din părul tău... încet zicând:

Perechea mea, tu, îngeraș sihastru,
Ce faci, de nu mai vii? De când te-astept...
De când te caut, să-nfloresc albastru...
Să mă deschid și sa te simt la piept...

Mă rog... perechii harazite mie
Lumină albă, sfântă să o spele,
Arome calde-n suflete să fie
Și pași prin rouă fără de umbrele...

Să ne citim din gînduri dinainte,
De-a scrie vorba chibzuit șirag.
Drept poza veșniciei ne prezinte,
Orice-ncercare ce-a trecut de prag.

Și să zâmbim frumos în timp ce plângem,
De-atâta fericire din suflet dăruită ...
Dansând aleși-pereche drept muze de poem
Cu rima re-nviată, silabă domolită...

Din ochi, să ne scânteie-n priviri galeșe rime,
Cântatul dimineata cocoșii ni-l dedice,
Iar când clipim, ne fie cu litere aldine
Lipsit subânțelesul pe fața care zice...

Să mângâiem c-o umbră, o pleoapă adormită...
O jumatat’ de suflet cu partea sa de-ntreg;
Și mulțumiri s-aducem Morarului cu sită
Ce mi-a șoptit în noapte ce dragoste s-aleg.

Ne-or descifra de-a pururi, înscrisuri de prin stele...
Ne-om cizela simțirea și dreapta-nchinăciune
Și heberei juca-vom la hora vieții grele
Spunând povești cu zâne, ca replică la glume.

Iar celora de după, lăsa-vom moștenire
Puterea neînvinsă a dragostei din noi...
Alesul nostru suflet și-o umbră de simțire,
Tăria trăiniciei, trecutul de nevoi...

Când stelelelor puzderii iar ne-om alătura,
Bune vestiri s-aducem aÈ™ vrea - deschis de-a fi...
Vom lumina-ntr-o seară, prin amintirea ta.
Speranță și iubire, de-a pururi, vom sădi.