Doamne, voi veni,
Sunt pe drum,
Imi schimb bocancii cu sandale,
Imi pierd sandalele in aripi.
Pamantul nu ma mai raneste,
Calcaiul e acum in zbor
Si steaua din el straluceste
Cand din senin, cand sub un nor.
Miroase a zapada si-a cafea
Si zatzul lumii a cazut la fundul noptii.
Sania cu renii gandului e purtata de vant -
fara regret ma desprind de prezent
si de-amintiri, in voia sortii
si de cuvant.
Doamne, sunt pe drum,
Poate nu voi ajunge curand,
Ma voi catara, ma voi tara
Voi sangera la genunchi
desi pornisem zburand.
Doamne, voi veni.
Chiar langa tine este limita mea:
degetul meu aratator atinge departarea,
varful meu de picior mangaie catifele ceresti,
aerul e mirare, pamantul - o cocoasa pe univers:
Am ajuns.Sunt aici. Ma simti? Ma primesti?

Da, esti la capat de drum, fiica mea,
dar ai mers in celalat sens.