mîncam lucumuri de pe borul pălăriei mele
unde locuise cîndva un roi de albine
tu mă împroșcai cu privirea asfințitului
iar eu scoteam țărna din coliba noastră
cu o roabă veche și o duceam în altă colibă
unde am locuit cîndva într-o prăpastie
cu scopul de a o astupa
acolo creștea copacul de ceramică și noi îl stropeam
cu firimituri de romanițe apoi începea ploaia
albinele de pe capul meu intrau într-o altă lume
iar în coliba noastră se adîncea o nouă prăpastie