Lasa speranta tristetea sa imi spele,
Si-n necuprinsul sufletului meu
Acopera-ma cu un nor de stele,
C-un pescarus lovit de-un curcubeu.

Sa pot visa asa un cuib de fluturi
Imbobocit in miezul unui vers,
Sau, alergand prin stranii absoluturi,
Sa prind de mana dreapta-un univers.

S-ascund o nebunie intr-un cantec,
S-o desenez pe-un portativ de flori,
Sa te respir adanc ca-ntr-un descantec
Intr-o lumina oarba de culori.