Vrând să nu fi singur în acea seară,
între atâțea oameni dornici de vorbe și fapte nebune,
cu sânge și minți vlăguite,
ai întins aripile și ai tot căutat
peste mii de purtători de veșminte omenești.
Într-un târziu ai găsit alte aripi
căutând ca și tine.
V-ați împreunat în plânset și râs deghizat.
Fețele voastre pustiite și plânse
atât v-au înspăimântat încât,
v-ați desprins
și ați fugit iar prin lume.
Știați că drumul vostru e fără sfârșit
și că masca voastră
e mereu alta.