pe banchetă, o lăcrămioară din ochiul scăpat
al primăverii găurește lobul -

mă fac streașină, în numele tatălui apa să curgă din nou
jgheab de rouă, tare plouă, aleargă fetița buclată și mă spune
magicianului blocat în lift
instalatorul are cheia, surprinzător îmi simt tabla
cum se luptă cu un mugure, ca iacob

melanjul ăsta denivelat îmi va naște pleoapele