Plouă în noapte și femeia mea
Plouă cu șoapte în mine...
Doarme copila, doarme și ea
Înoată-n uitare de sine.

Cronici se scriu prin ferestre
Examene-s încă de dat
Și noapte e surdă și peste
Durere uitare-am plantat.

Aș vrea să se ningă prin mine
ÃŽn noapte-aÈ™ dori o ninsoare.
Cu albul ei neaua să-mpingă
’ntunericul ei să răstoarne.

Și mama și fata de-o dată...
Sunt stele și viață îmi sunt
Minunile lor mă fac tată
Prin ele mai uit de pământ...

Sunt simplu sunt rază și iată
Plutesc nor sălbatic în vânt
Atât am pe lume, o mamă și-o fată
Sunt tată, din Tatăl, Cuvânt.

Ian 2006