Să treci prin viață cu inima-n palmă
Să calci peste spinii dorinței deșarte
Să-ți rupă veșmântul și ochii să-ți scoată
Și mut să rămâi în veșnicul ieri...
Din tot ce-ai avut să ai resemnare
Că totu-i în van, și mintea îți moare
Din vise să ai cenușă si ceață
Pierdut în ecouri de spasme și greață!
Și viața să-ți fie cum mie îmi este
O sumbră poveste de dor și de chin...
Iar când patul de moarte legat te va ține
Prin șoc de transcederi în desprinderi de sine,
Să-nveți cum ar fi să renaști din ruine...