Daca unu

Dimineata de decembre.
Acelasi frigul,
aceleasi zgomote monotone ale strazii
Cerul inchis.
Vantul nicaieri.
Imi beau cafeaua
si stau de vorba cu mine insumi.


E mult mai tarziu.
Pe un maidan refuzat
esuez in melancoli

Doi

Zbor prin mine insumi
Fara a cuteza intinde aripi
E o alunecare hoteasca.
Ma dor pieptii camasii,
de aerul rece in descompunere
ce de jos razbate.
Si jocul incepe pe serviciul meu
la scorul de nimic la nimic!

3

Ma putrezesc in neputrefacere
Ma adulmec prin neurmele lasate
Vraiste...
Ma mai nemiros nezilele-mi
Si cred in netaria vinului altora
E decembrie
Mi-e frig chiar.

Patru

Atat de incet ma doare
Si atat de incet ma nedoare
incat imi imi vine sa stig ca o eliberare
Ce dulce e frig in decembre!

Bishara
È›