E-un an al viermelui. Copaci boemi
n-au bani măcar să-și cumpere culoare,
înfipți în gări, cu frunza-n buzunare
ce tren or aștepta ciuciți sub vremi?

O coborî vreun înger-țapinar
să-i facă plute hăulind prin aer?
Le-o mirosi cumva a bidermaier
sau a dulap cazon și ordinar?

I-aș invita aici, la clasa-ntâi
cu tot cu rădăcini, pudrați de zgură
să bea un ceai, să guste-o prăjitură
și poate-n ramuri le-or miji lămâi.