am o amprentă
în urma mea
pe forța
vieții neutre
doar litere
văd prin ea
pe raza luminii
ce-mi pică-n
umbra triunghiulară
aureola
puterii
de-a ști să aleg
credința
în taină.
o imatură suferință
atât
pentru un altfel
de sfârșit


nici adevăratul ochi nu–-l deschid
de teama străpungerii
dușmanilor dinlăuntrul meu



mâine
voi fi iar cerc