Ador…
nasul drept și părul ciufulit…
și apa ce curge satanic
din ochii rupți din alt colț de lume.
Trist șoptește neîntelese acorduri
privirea cea strâmbă și udă…
acolo, în colț, printre rafturi și cărți,
îndrăgostită de femeia din praf.

Tristă și stângace zâmbește buza de jos,
femeii ce vestea începutul unui nou sfârșit.
Căldură dogoritoare de soare
nebun, binecuvântând. Pe jos,
două urme de pași își împreunează calea…
în drumul spre sfârșit…
Și soarele topește încet umbra…