După atâția ani de căsnicie,
Acum că amândoi ne pensionăm,
Þi-o spun pe bune, nu e parodie,
De-acord căzurăm să ne divorțăm,

Dar nu că ar fi fost nepotrivire
De caracter, cum zice-o vorbă mare (!)
Întreaga viață doar dintr-o privire
Ne-am potrivit ca marca pe scrisoare :

Că eu sunt fumător, și ea fumează,
Eu beau de sting, și ea le bea cu foc,
La pocker eu trișez, și ea trișează
(Cum dracu’ de-am avut așa noroc ?!)

Și când ne-ncăierăm, o iau la moacă,
Dar eu nicicând la față nu am dat,
De păr o iau doar când nu vrea să tacă
Și-o-njur de mă-sa, că-s manierat,

Așa că amândoi am hotărât,
După o viață plină de capricii,
Să divorțăm că ne șade urât
S-avem un partener cu-atâtea vicii.

Valeriu Cercel