1.

interiorul
e mult mai vast
și mai greu
decât exteriorul

întrebările sunt
urmele lăsate întru re-cunoaștere

2.

plângând / murind
resortul vieții într-o tarantulă

cu multe gesturi ne târâm spre noi
mai aproape de pământ
mereu
apucăm să ne-ntrebăm ultimii

răspunsul nu vine vreodată-n timp
suntem secundele rămase până la cea mai dulce perfecțiune

și-atunci plângând / murind
descălecăm senzația între
aceleași gesturi care ne împing să mai trăim încă o zi