cu ochiul său pocăit poetul vedea lumea
ca într-un scut de aramă
care îl oprea să devină stană de piatră

cu ochiul său putrezit de atâtea clipiri
ce-au bătut atâtea clipite
ca pe niște monede cu care numai se vinde ceva

poetului îi putrezea ochiul pornind de la rădăcină
din artera care aduce imaginea drept în inimă
și așa din ochiul poetului izbucnea clorofila
și ochiul poetului simțea numai lumina