când Dumnezeu privește peste lume
un singur gând îi trece prin minte
ieșirea rapidă din coasta ei

***
a căzut timpul în bernă
de acolo nu îl mai ridică nimeni
doar un cântec de femeie îl mai poate înlocui
cu un prunc cu ochii plini de cuvinte

când timpul nu va mai rânji la mutra noastră
ne vom întâlni în înaltele trepte ale singurătății
cu coastele făcute geamantan
e trist să fii singur alături de timpul căzut în bernă

***

iar te-ai scufundat în apele roșii
ca un scafandru între peștii ce rumegă
coasta aruncată afară din Adam




Prietenului meu Ciprian Voloc din Dorohoi, BT

25 iunie 2007 – Iași,