lumina cădea refuza să se oprească în noi
trecea prin pavajul încins se înfigea în istorie
lumina lăsa urme drepte în aerul oblic
unii le ștergeau cu perii de sârmă
un zgomot rotund poate prea alb prea luminos
și perfect
un joc de-a v-ați ascunselea cu umbre
lumina se admira în tăcere pe un perete
venea cu noaptea-n cap seara era tot acolo întoarsă pe cealaltă parte parcă mai roșie
lumina cădea refuza să se oprească în noi

am găsit-o odată plânsă între sălcii
întunericul ii spusese că ar fi mai bine
să nu se mai vadă o vreme
de atunci lumina suferă de inimă albastră
cade
refuză să se oprească în noi