Ce poți zbura
când aripile ți-au rămas mici
și lumea de jos
își înfige rădăcinile
în porția ta de cer?
Visul neîntremat
după o lungă convalescență
îți rătăcește din clopotniță-n clopotniță
ușor ca mireasma alungată
dintr-o brutărie veche
în care brutarul rotunjește păreri de pâine.
Nu se poate îmbătrâni
în aglomerarea de ziduri
ce-și rânjesc unul altuia
asemeni călătorilor dintr-un
autobuz de periferie.