au venit niște domni să măsoare pământul
umblu fără piele pe mine un frig albastru face pârtie prin semne eu tac

iată ultima pasăre din cârd
așa de sus pământul e ca numele tău de copilă prin care oamenii mari născocesc salvări și pompieri magazine de lux închise noaptea nu care cumva frigul meu albastru să se arate-n vitrină

apoi vine ziua cea lungă și caldă ziua în care femeile devin din nou păsări
domnii se spală pe mâini de săpatul și împărțitul acestei candele prin care urâtul se dă cu capul de nori înșurubând în noapte numele mamei tale

gândul meu umblă înalt și frumos
altceva nu pot să-ți ofer