până în gară e un drum lung

nu aștepta
alexei
peste granițe trec
ele păsările
furtunile nisipul

amintirile
tacâmuri la rând
pe fața de masă a nopții
pe fereastră
intră lumina
cu gura plină de salcâm
știu
păsările se miră de agitația
de sub acoperișuri

alexei
este timpul
granițele se împacă

recitind scrisorile
întelegi durerea celor
ne-călătoriți în rezervate
în gară o lumină fără de stea

nu promit
un prieten de la mediterana
îți va trimete
un petec de gară cu umbre de lac
într-un pachet

caută-l în mijlocul verii
ajung pe la tine
păsările călătoare
de care citesc prin jurnale