am trăit
râvnind după moment
ca după-un ultim strop de apă
să pot privi cum sunt
de pe o scară
în cer

un pian
dezacordat de lume
ce-și glăsuiește în tăcere
propriul amor
alambicat

o lacrimă
amară, visătoare
întinsă pe-un tavan
întors

un vifor
printre dune
în căutarea unui vifor

o răsuflare
rece și plăpândă

un vers alb.