Eram nisip
Așteptând de secole ploaia
Cactuși zgârcițit
Mă copleșiseră
Dunele tremurau ades
Și puteam auzi
Mări urlând în adâncul pământului
Când mă trezeam
O pasăre de noapte
Zgâria și țipa
Înlăuntrul meu
Nori roșii
Pluteau deasupra nisipului
Și cerul-oglindă galbena si crudă
Reflecta cea mai aridă față a mea
Câte-o cămila
Arar
Murea in blana mea
Mâncam puțin
Mă-ntrebam mai puțin
Conversație mută
Cu-n cactus zgarcit
sau cu-n duh de cămilă
arar ratacit
un nor roșu-ncins
Mi-aducea vești din cer
Așteptam
Ascultam
Nu-ntrebam
Nu mâncam
Nu dormeam
Și nu beam
Eram nisip
Așteptând de secole ploaia
Și-ncet,Încet
Am Început sa văd
Ceva mai mult
ca la-nceput
Un șarpe galben
Un vânt cărunt
Mă mai sufla din când in când
Eram nisip
Așteptând
Un sticlar
Ca să mă sufle
ÃŽn vreun pahar
Puteam măcar
Să iți scrâșnesc prin dinți
Când îți sorbeai din sticlă
Vinul dulce
Eram nisip
Așteptând
De secole
Ploaia
Dunele
Tremurau ades
Și puteam auzi
Mări
Urlând
ÃŽn burta
Pământului.